Aceast[ ultim[ men@iune poate fi un indiciu c[ autorul ΓÇö c[ruia nu-i cunoa\tem numele ΓÇö nu \i-a putut alc[tui scrierea ]nainte de 931 ]. H., c_nd statul lui Solomon sΓÇÖa rupt ]n dou[, \i nici dup[ marea \i ultima deportare a Evreilor (captivitatea babilonic[) din 587, despre care nu se face nici o ]nsemnare.
Desigur, ca orice c[rturar preocupat de istorie, autorul sΓÇÖa folosit de izvoare, at_t orale, c_t \i scrise: istorisiri ale unor martori direc@i sau indirec@i, liste genealogice, piese de arhiv[ \i, dup[ toate probabilit[@ile, fragmente provenite de la profe@ii Samuel, Natan \i Gad. El ]ns[ nu \i-a dat osteneala de a le compara, de a le confrunta, de a le cump[ni ]ntre ele, \i a\a se face c[ opera sa prezint[ uneori evenimente care se repet[, care par a se contrazice sau care sunt ]n afara contextului. Nu e mai pu@in adev[rat ]ns[ c[ informa@iile oferite de autor se constituie ]n documente de mare importan@[ pentru cunoa\terea unei epoci de tranzi@ie, ]n care Israeli@ii trec de la un regim politic incert, aproape improvizat, dezam[gitor, cel al judec[torilor, la unul plin de speran@e, dar \i de riscuri, acela al monarhiei.
3 \i 4 Regi
B[tr_n \i bolnav, David contracareaz[ tentativa lui Adonia, fiul s[u cel mai mare, de a-i uzurpa tronul \i-l r_nduie\te drept succesor pe Solomon, cel n[scut din Bat\eba, fosta so@ie a lui Urie. Prima grij[ a noului rege este aceea de a-\i lichida adversarii, ceea ce-l face pe David s[ moar[ ]mp[cat.
Solomon se proiecteaz[, dup[ tat[l s[u, drept al doilea mare rege din istoria poporului evreu. Harismatic, lucid, ]ntreprinz[tor, el devine nu numai suveranul unui stat unitar, mo\tenit de la p[rintele s[u, dar \i suzeranul regilor, mai mari sau mai